13 noiembrie 2007
Romania este recunoscuta pentru rasele sale de cai pur sange, dar trebuie facut ceva pentru ca si cresterea acestora sa devina si rentabila, in conditiile in care piata de profil din tara si din Europa este bulversata.
Acest lucru reiese din interviul acordat pentru EconomixNews/fabricadebani.ro de Dr.ing. Gheorghe Mohanu, Director la Regia Nationala a Padurilor, Directorul Directiei de Crestere a Cailor de Rasa, interviu acordat cu prilejul desfasurarii la Romexpo (7 – 11 noiembrie a.c.) a expozitiei IndAgra 2007:
"- Cum vi s-a parut actuala editie a IndAgra?
- Personal - apreciez un pas inainte in ceea ce priveste punerea in valoare, cel putin a animalelor de rasa, in speta a cailor de rasa. E un prilej deosebit in ceea ce priveste aducerea acestui important domeniu spre marele public. Prezenta, incepand de miercuri pana astazi, a unui mare numar de vizitaori reliefeaza faptul ca, pe an ce trece, publicul roman este tot mai interesat de aceasta activitate.
- Mai avem cai de rasa in Romania?
- Avem. Si trebuie sa precizez ca nu oricum. Recent am participat la o conferinta organizata la nivel european in domeniul cailor de rasa si reprezentantul UE a subliniat faptul ca, in Romania, exista o preocupare deosebita pentru caii de rasa si ca Romania este una din putinele tari din Europa unde rasele de cai s-au pastrat intr-o stare pura.
Este de mentionat faptul ca, in multe alte tari din Europa, din dorinte comerciale s-a deviat mult de la rasa pura, ajungandu-se la asa-zisele rase cautate pe piata. Noi n-am urmarit in mod deosebit aspectul comercial ci am urmarit ameliorarea, in cel mai rau caz conservarea fiecarei rase. Aceasta face ca, la ora cand vorbim, sa fim una din tarile cautate pentru caii de rasa.
- Ce rase sunt cele mai cautate sau pentru ce rase este renumita in prezent Romania?
- In hergheliile traditionale din sistemul Regiei Nationale a Padurilor, noi crestem 12 rase. Toate sunt importante. Si mi-e greu sa spun ca rasa Lipitan este mai importanta decat rasa Ghidran sau decat rasa Hutul si asa mai departe.
Daca o luam din punct de vedere al vanzarilor efectuate in anul 2007, pe primul loc se situeaza rasa Lipitan, dupa care urmeaza Pur Sange Arab, Shagya, Hutul si, mai spre final, Trapasul.
Acum situatia din Romania, piata calului in Romania este putin bulversata, putin deoarece lipsa unui hipodrom in Bucuresti unde sa fie pus in valoare Calul de Sport si nu numai de Sport ci si caii din rasa Pur Sange Englez, Pur Sange Arab si asa mai departe, lipsa unui hipodrom pentru cursele de trap, la care adaugam si insuficienta dotare din ultima peroada a bazelor hipice din teritoriu fac ca sportul ecvestru, ca domeniu de punere in valoare a cailor de rasa sa fie mult sub nivelul asteptarilor.
La vizita facuta de domnul Prim-ministru Tariceanu ni s-a soliciat (sa nu spun ca ni s-a promis) ca ni se da tot concursul pentru solutionarea problemei hipodromului in Bucuresti. Aceasta va face ca sportul ecvestru, si nu numai sportul ecvestru, in zona Bucurestiului si la noi in tara sa ia o turnura cat se poate de favorabila. Adica, incetul cu incetul, sa dam drumul la asa zisa industrie hipica in Romania.
- Unde exportam noi cai cel mai mult?
- Cel mai mult am dat in Polonia. In Polonia noi avem rasa, care zicem ca este strict romaneasca, este efortul specialistilor de peste 100 de ani din aceasta tara (n.r. - Romania): avem rasa Hutul. Si polonezii sunt interesati de aceasta rasa.
Am dat in tarile vecine, nu prea departe de frontierile tarii, fiindca nici piata europeana a calului nu merge suficient de bine la ora actuala. Deci nu numai piata romaneasca ar fi intr-o stagnare, daca nu intr-un declin, ci si piata europeana; cred ca la nivel european putem vorbi de o stagnare a pietei.
Sunt cateva rase, in mod deosebit cele de sport, strict de sport, care sunt mai cautate. In rest, este o limitare a cererii. Oferta este destul de mare, nu numai in Romania si in tarile vecine, dar cererea, din cate cunosc, este inca mica pentru caii de rasa.
Iar in ceea ce priveste cererea de mare crestere din Romania, din pacate aceasta este din ce in ce mai mica. De exemplu, noi avem patru depozite de armasari de monta publica care au ca obiectiv principal punerea la dispozitia statiunilor comunale de monta din toata tara a armasarilor reproducatori pentru iepele de mare crestere.
Vreau sa va spun ca in anul 2007, nu am avut solicitari din statiunile comunale de monta decat pentru cca 40% din efectiv. Restul de 60% din armasarii de monta publica, deci armasarii reproducatori de o valoare extraordinara, au stat in depozite, n-au plecat. Aceasta inseamna ca cetateanul roman fie nu e interesat sa-si amelioreze rasa de cai pe care o are in curtea sa, fie cheltuielile sunt foarte mari, fie efectiv nu mai gasesc trebuinta calului.
Pana nu demult, in tara noastra, calul era folosit in mod deosebit pentru munca. Noi ne straduim sa-l facem pe cetateanul roman sa inteleaga faptul ca acest nobil animal nu este numai pentru munca.
Vrem sa fie vazut calul ca un prieten al omului, sa fie folosit pentru agrement, pentru turism – turismul ecvestru sa ia amploare. Nu neaparat pentru activitatea sportiva, ca nu toata lumea face sport, o elita face sport, nu e usor sa faci sport ecvestru, dar turism ecvestru eu zic ca este usor sa faci. Deci ne straduim in acest sens. Incetul cu incetul cred ca vom reusi.
Am inceput cu exempul personal: la majoritatea directiilor silvice din tara am initiat turismul ecvestru.
De la hergheliile pe care le avem in zona am dat cai pentru aceasta activitate la ocoale silvice, la parcurile naturale si nationale si orice cetatean care frecventeaza drumetia, turismul in zona respectiva poate apela la organele silvice pentru a se deplasa fie calare, fie cu trasura – depinde de situatie.
- Pana atunci (dati cai pentru turism si ar putea veni niste bani din lucrul acesta – am inteles ca sunt doar cateva initiative izolate), care a fost cifra de afaceri pe care a avut-o Romsilva de pe urma acestei activitati, de pe urma cailor?
- Ooo...Daca este vorba de cifra de afaceri, sa vorbim strict numai de veniturile realizate din activitatea aceasta.
Ele sunt doar la nivelul a 10% din cheltuielile pe care le efectuam. Si ca o cifra de marime: noi anual cheltuim cca 250 de miliarde de lei (25 de milioane RON).
Veniturile se situeaza undeva in limita a 10% din aceste cheltuieli. Deci diferenta de 90% pentru a acoperi cheltuielile este in cea mai mare parte efortul Regiei Nationale a Padurilor si, intr-o foarte mica parte, din niste alocatii bugetare care sunt doar pentru caii din Herghelia Nationala.
Deci departe ca aceasta activitate sa se autofinanteze. Cat de mult am dezvolta si turismul ecvestru de care vorbeam, tot nu se va putea ajunge la o autofinantare. Vanzarile de cai, cum spuneam mai inainte, merg destul de prost, nu merge piata calului, sa fim sinceri cu noi insine.
Cand se va putea ajunge la o autofinantare? Cand industria hipica va fi la ea acasa si in Romania, cum este si in Franta, cum este in Germania, cum am vazut, nu demult, in Statele Unite.
Dar pana atunci mai este mult.... "
SURSA: http://www.fabricadebani.ro/news.aspx?iid=3858
Wed Oct 08, 2008 7:15 am