Condiţia corporală se referă la cantitatea relativă de grăsime corporală subcutană (rezerva energetică a vacilor). Wildman şi col. A dezvoltat un sistem de evaluare (de la 1 la 5) care apreciază cantitatea de grăsime subcutană depusă. Majoritatea sistemelor de evaluare a condiţiei corporale la vacile de lapte (BCS – Body Condition Scoring) utilizează o scală de evaluare de 5 puncte divizată la rândul ei în sferturi de punct. Aprecierea condiţiei corporale este un instrument managerial foarte important atunci când se doreşte maximizarea producţiei de lapte şi a eficienţei reproducţiei în acelaşi timp cu reducerea incidenţei bolilor metabolice şi a altor afecţiuni peripartale.
Supraponderalitatea în timpul fătării (BCS > 4,0) duce, ulterior la scăderea ingestei de furaj şi creşterea incidenţei problemelor post-partale. Subponderalitateala fătare (BCS < 3,0) pe de altă parte, are ca rezultat o producţie mică la nivelul vârfului de lactaţie şi scăderea cantităţii de lapte pe întrega lactaţie. De asemenea, vacile nu trebuie să piardă mai mult de o unitate (1 punct) din condiţia corporală pe perioada lactaţiei. Pierderea excesivă de greutate la începutul lactaţiei se va evidenţia prin scăderea eficienţei reproductive.
Dr. James Ferguson şi col., la Universitatea din Pennsylvania a dezvoltat un protocol de evaluare a BCS pentru vacile de lapte. Acest sistem utilizează o diagramă ce ghidează evalu-atorul către aprecierea unor zone anatomice pelvine şi zona şalelor. Utilizarea diagramei oferă sistemului de evaluare consistenţă şi repetabilitate în determinări. Sistemul îşi concentrează acurateţea către scorurile din partea de mijloc a scalei (2,5 – 4,0), scoruri întâlnite la majori-tatea vacilor. De asemenea, “zona de mijloc” a BCS reprezintă o zonă critică pentru luarea deciziilor manageriale. Scorurile peste şi sub această arie indică probleme semnificative la nivel de fermă de aceea evaluarea exactă a scorurilor în extremele scalei nu prezintă o prea mare importanţă.
În timp ce majoritatea vacilor îndeplinesc criteriile descrise, câteva nu se vor potrivi exact cu acestea. Ultima formă de BCS a trebuit ajustată luând în considerare observaţiile făcute pe toate zonele descrise. De asemenea, utilizând sistemul “sfertului de punct” multe vaci se vor situa între două scoruri (ex. 2,75 – 3,0). Date fiind circumstanţele, evaluatorul va trebui să aleagă scorul cel mai apropiat. O diferenţă de 0,25 puncte la scor nu este semnifi-cativă în majoritatea circumstanţelor.
Primul pas descris de schema de evaluare este aprecierea liniei ce uneşte vârful unghiu-lui extern al iliumului cu zona articulaţiei coxofemurale şi apoi tuberozitatea ischiatică. Dacă această linie este angulară (în formă de V) sau nu (formă de U). acest pas este în general cel mai dificil din procesul de evaluare, mai ales dacă vaca se situează între 3,0 şi 3,25 puncte. Dacă rezultatul observaţiei e nesigur, atunci se trece la pasul următor. Se priveşte vaca din spate. Se observă îmbrăcarea cu grăsime a unghiului extern al iliumului, a tuberozităţii ischi-atice precum şi proeminenţa ligamentelor caudale şi sacrale. Din acest punct, evaluatorul poate acorda în mod obişnuit un scor adecvat. Când a fost determinat un anumit scor, evaluatorul va continua procesul de evaluare până la sfârşit şi va vedea dacă paşii adiţionali vor confirma scorul final.
Din punct de vedere managerial există patru perioade principale din ciclul productiv al vacii – începutul, mijlocul, sfârşitul lactaţiei şi perioada de înţărcare. În fiecare etapă se petrec modificări legate de nivelul productiv, ingestă, acumulare etc. Aprecierea evoluţiei rezervelor corporale în aceste condiţii poate fi extrem de utilă.
Din acest punct de vedere, există cinci faze în care se poate aprecia condiţia corporală:
¨ Fătarea – cercetările au arătat că o condiţie corporală de 3,25 – 3,75 va putea asigura susţinerea unei producţii de lapte normale şi reîntoarcerea la reproducţie la timpul programat (cca. 90 zile).
¨ Începutul lactaţiei – în acest interval are loc exprimarea maximă a nivelului productiv dar se constată un nivel foarte scăzut al ingestei de SU din furaj. În aceste condiţii se va observa o scădere severă a resurselor energetice corporale, dar acestea nu ar trebui să depăşească maxim 1 punct pe scala BCS. Ideal ar fi ca acesta să scadă de la 3,5 la maxim 2,75. O scădere mai accentuată a acestui nivel arată un management defectuos al hrănirii.
¨ A doua parte a lactaţiei – e legată de creşterea ingeste de SU şi începutul refacerii resurselor energetice dar şi faza de platou a producţiei de lapte. Creşterea foetusului este nesemnificativă în acestă fază de aceea nu va fi luată în calcul. La sfârşitul acestei faze BCS ar trebui să fie 3,0 şi de aceea trebuie atent corelată refacerea rezervelor cu producţia ridicată.
¨ Ultima parte a lactaţei – scade foarte mult producţia de lapte, de asemenea şi ingesta de SU şi începe să se evidenţieze creţterea fetală. În mod ideal BCS ar trebui să crească până la sfârşitul perioadei până la 3,25.
¨ Înţărcarea vacii – este ultima perioadă, în care se sistează producţia laptelui şi foetusul cunoaşte maximul crşterii. Este perioada în care se produce creşterea BCS de la 3,25 la 3,5. În această perioadă trebuie gasit un echilibru al raţiei astfel încât vacile să nu devină supra sau subponderale.
Tue Nov 11, 2008 4:04 am