sanatatea podala

Şchiopătura se poate defini ca inflamaţia aseptică a straturilor dermice din interiorul copitei. E însoţită de inflamaţie şi sensibilitate în zona chişiţei.

Simptomele generale ale unui animal afectat consistă în mers dificil, împiedicat. În poziţie statică, animalul evidenţiază o postură tipică, de picior dureros. În zona soleară se pot observa uneori hemoragii sau decolorări. De asemenea, pot apărea crăpături la nivelul călcâielor precum şi talpa dublă. De asemenea, animalul poate prezenta simptome ale durerii fără un semn vizibil de inflamaţie.

Deşi nu există o cauză specifică a şchiopăturii, aceasta poate fi asociată cu mai mulţi factori independenţi. Managementul nutriţional defectuos este considerat un component cheie în apariţia şchiopăturii, în special hrănirea cu o cantitate mare de carbohidraţi fermentescibili ce pot duce la apariţia acidozei ruminale.

Disfuncţiile metabolice şi digestive pot fi factori ce predispun la şchiopătură. Schimbările hormonale asociate parturiţiei şi a ciclului lactaţiei pot produce dezechilibre fiziologice. Bolile cu origine infecţioasă cum ar fi mastitele, metritele şi necrozele, pot produce leziuni endotoxice specifice.

Aspectele de mediu, cum ar fi: suprafeţele improprii, aşternutul insuficient sau mişcare excesivă pe suprafeţe indezirabile, pot predispune animalele la afecţiuni de origine mecanică.



Acidoza ruminală

Aceasta a fost desemnată ca un factor cheie ce duce la apariţia şchiopăturii. Acidoza e produsă de ingestia unei cantităţi excesive de carbohidraţi fermentescibili în rumen. Aceasta poate reduce digestia fibrelor, crescând producţia de acid lactic, scăzând ingesta de furaj şi crescând incidenţa afecţiunilor metabolice. O dată cu creşterea carbohidraţilor din raţie, creşte şi rata dezvoltării bacteriilor din rumen precum şi sinteza acizilor graşi volatili. O dată cu scăderea pH-ului, bacteriile lactice din rumen se înmulţesc. Din acest motiv, pH-ul scade până la valori tot mai mici. Scăderea pH-ului are ca rezultat creşterea tuturor populaţiilor bacteriene din rumen.

Atunci când pH-ul ruminal scade sub 5, creşte şi producţia de acid lactic, aceasta având ca rezultat stagnarea fermentaţiei. Sub influenţa mecanismului declanşator al histaminei, endotoxinele se produc şi se eliberează în circuitul sangvin. Endotoxinele cauzeză vasoconstricţia, degradarea laminarităţii sangvine, deteriorarea cutiei de corn şi apariţia şchiopăturii.

Histamina este un compus chimic natural ce se eliberează în condiţii de stress. Stress-ul datorat infecţiilor şi condiţiilor de mediu este, de asemenea, cauza eliberării histaminelor.



Şchiopătura acută

Vaca este afectată sistemic de şchiopătură. Inflamaţia coriumului este evidentă. Dacă afecţiunile metabolice persistă, şchiopătura persistă şi ea. Semnele clinice locale sunt sunt, în general, durerea intensă, inflamaţie şi temperatură uşor ridicată faţă de normal la nivelul chişiţei şi în zona ţesuturilor moi.





Şchipătura subclinică

Poate reprezenta un proces lung şi lent în funcţie de persistenţa leziunilor de grad inferior. Inflamaţia ocupă un ultim loc, fiind rezultatul unor hemoragii interne. Datorită faptului că ţesutul cutiei de corn creşte, suprafaţa hemoragică migrează spre suprafaţă. Intervalul dintre momentul formării şi cel al evidenţierii hemoragiei este corelat cu rata de creştere care este de circa 0,4 cm / lună. Grosimea unei suprafeţe soleare normale este de circa 0,8-1,0 cm. Din acest motiv, hemoragia poate fi observată abia la două luni după ce intervine leziunea internă.

Formarea hemoragiilor în zona soleară şi decolorarea gălbuie apărută la mai multe vaci sunt semne că afecţiunea a devenit o problemă a întregului efectiv. Hemoragiile de această natură pot afecta până la 60% juninci din efectiv.



Şchiopătura cronică

În afecţiunea cronică apar câteva schimbări legate de zona digitală. Tiparul de creştere a cutiei de corn este afectat şi forma degetului este alterată. Unghiile se alungesc, se aplatizează şi se masivizează. Suprafaţa unghiei este crestată în adâncime, conferindu-i un aspect ondulat.

În situaţii mai grave, porţiunea terminală a falangei iese prin corium şi ţesutul cutiei de corn. Dacă boala ajunge în acest punct, nici o terapie nu mai poate întoarce piciorul la configuraţia normală. Gradul şchiopăturii cronice depinde de intensitatea şi frecvenţa fiecărui episod acut şi de gradul de afectare iniţială ce precede episodul.



Leziune cu aspect verucos formată din ţesut de culoare roşie sau gălbuie, apărută în mod curent pe partea posterioară a copitei, înaintea călcâielor. Excrescenţele sunt foarte dureroase şi sângerează atunci când sunt tratate. Leziunile mature sunt mai mari (peste 4 cm în diametru) şi apar ca smocuri de fibre lungi, maronii sau cenuşii. Leziunile pot persista mai multe luni şi regresează doar în condiţii de atmosferă uscată. Această afecţiune pare a fi determinată de o bacterie de tip spirochetic şi este foarte contagioasă. Morbiditatea înaltă în efectiv precum şi observaţia ca mai mult de 90% din leziuni sunt foarte sensibile la antibiotice a dus la concluzia că e cauzată de un agent infecţios.

De asemenea, mediul poate predispune animalele la acest agent infecţios. Un exemplu poate fi întreţinerea liberă în padocuri drenate defectuos.

Bacteria a fost detectată pe degetele vacilor sănătoase, la efectivele afectate sau la efective fără incidenţă a dermatitei digitale (apariţie sporadică). E posibil ca mai multe animale să fie infectate cu bacteria în cauză dar să nu evidenţieze boala. Când un factor specific de stress sau de mediu declanşază apariţia dermatitei, aceasta se răspândeşte foarte rapid în efectiv.





Tratamentele pot consista în curăţarea copitelor, băi ale picioarelor, sau aplicaţii topice. În funcţie de problemă, poate fi consultat un veterinar sau podotehnist experimentat pentru a alege cea mai bună schemă de tratament. Poate fi necesară uneori o combinaţie de tratamente pentru a corecta problemele individuale sau colective.

Restabilirea durităţii cutiei de corn

Dacă ongloanele sunt prea moi, se va evita menţinerea vacilor la padocuri sau păşuni umede prea mult timp. Trebuie permis accesul vacilor pe sol uscat sau pe nisip chiar dacă se acoperă zonele de beton foarte aderente cu scânduri. În mod curent se utilizează un amestec mineral pus într-o cutie prin care vor trece vacile. Amestecul este compus din 80% var hidratat, 15% CuSO₄ şi 5% floare de sulf (pentru acţiunea antiseptică). De asemenea, se poate folosi praful de cretă sau polifosfatul.

Dacă ongloanele sunt prea tari şi casante, se evită stagnarea animalelor pe suprafeţe noroioase. Se va permite accesul vacilor la păşune când solul este jilav dar nu moale sau noroios. Varul, creta sau superfosfatul nu vor fi utilizate la trecerea prin cutia de tratamente.

Când problema e extinsă în efectiv, se va utiliza argilă umedă pusă în cutia de tratament sau soluţie, caz în care e necesară plasarea de traverse în bazin pentru evitarea alunecării.



Tratamentul necrozelor podale

Tratamentul constă în administrarea parenterală de antibiotice şi terapie locală. Suprafaţa interdigitală va fi spălată şi ţesuturile necrozate îndepărtate. Se administrează local antibiotice, sulf sau alte antiseptice.

Dacă infecţia s-a răspândit adânc în ţesuturi, aplicarea de alifie (Crezogal) dă rezultate foarte bune. Animalele afectate vor fi separate de efectiv pentru a preveni răspândirea microbilor.

Apa din baia de spălare pentru copite trebuie să conţină 5% CuSO₄ şi adâncimea minimă a soluţiei să fie de 9 cm. De asemenea, baia va fi situată într-un loc unde vacile afectate vor trece de cel puţin două ori pe zi. O alternativă la baie este tăviţa cu amestec uscat de CuSO₄ 1/10 şi var hidratat 9/10.



Eroziunile călcâielor

Tratamentul este direcţionat pe îndepărtarea porţiunii defectuoase din cutia de corn (surplus). După curăţare, zona expusă poate fi tratată cu dezinfectant lichid. Este de preferat ca vaca să fie reţinută la grajd (pe aşternut) câteva zile, fără a fi scoasă la padoc sau păşune.

În cazurile severe, atunci când este expus ţesutul sensibil, se aplică un bandaj protector cu soluţie sau unguent astringent alături de reţinerea la grajd. Controlul afecţiunii în efectiv implică şi selecţia genetică pentru picioare puternice, fără înclinarea excesivă a chişiţei.

Copita trebuie curăţată în mod regulat şi se evită expunerea îndelungată în mediu umed. Tratamentul cu var şi CuSO₄ (pentru copite moi) poate ajuta la întărirea copitei şi împiedicarea răspândirii infecţiilor.



Ulceraţiile soleare

Tratamentul iniţial al ulcerelor soleare presupune eliminarea pe cât posibil a presiunii din zona ulcerată. Ajustarea terapeutică constă în îndepărtarea ţesutului din jurul zonei lezionate ajutând astfel la îndepărtarea presiunii pe acea zonă şi permiţând vindecarea. Aplicarea locală de CuSO₄ şi astringent urmată de bandajare este necesară pentru a controla infecţia şi prevenirea apariţiei ţesutului granular.

Uneori, zona ulcerată se extinde până la punctul în care nici un fel de structură onglonară de la deget nu mai poate fi menţinută. Din acest moment, e necesar să blocăm unghia neafectată în aşa fel încât să se reducă presiunea pe unghia bolnavă.



Dermatita digitală

Sunt mai multe protocoale de tratament ce pot fi aplicate. Trebuie menţionat de la început că nu se cunoaşte cu precizie cauza afecţiunii, iar un tratament specific cu rezultate 100% este discutabil. Nu există nici un tratament catalogat ca atare pentru această boală şi din această cauză este necesară asistenţa unui medic veterinar.

În stadiul iniţial al bolii, datorită durerii este foarte important să permitem animalului să meargă normal. Aceasta presupune tratamentul zonei infectate prin îndepărtarea ţesutului specific şi aplicarea locală a unor substanţe caustice şi antibiotice.

Oxitetraciclina (pudră solubilă) administrată local sau injectată direct în leziune, Lincomicina/Spectomicina (Lincospectina) praf sau soluţie poate fi utilizată, de asemenea, cu succes.

Medicamentele pot fi administrate sub formă de spray. Tratamentul local cu iod sau iodat s-a dovedit eficient în combatere şi control. Substanţele caustice trebuiesc utilizate cu precauţie. Daca sunt utilizate în exces, pot duce la afecţiuni grave.

Îmbăierea picioarelor alături de administrarea locală de antibiotice (Tabel 2) poate fi eficientă în controlarea formării excrescenţelor specifice.

Tabel 2 Protocoale de tratament pentru dermatita digitală

Aplicare locală de spray

Avantaje: Se utilizează o concentraţie mare de substanţă activă Mai puţine pierderi ca în ca în cazul băilor Rezultate mai rapide Cea mai economică formă de tratament

Amestecuri şi concentraţii: Tetraciclină pudră (72%) 31g/l apă distilată (sol de 2,5%) Lincomicină sau mixtură (Lincomicină / Spectomicină) 8g/l apă distilată

Programul de tratament: Pe durata bolii: Săptămâna 1 – tratament zilnic la toate vacile, la toate picioarele Săptămâna 2 şi 3 – tratament din două în două zile la toate picioarele Săptămâna 4 – o dată pe săptămână, la toate vacile, toate picioarele Tratament de întreţinere la toate vacile, toate picioarele, lunar Formol 37% eficient la o singură aplicare, sunt necesare măsuri speciale datorită toxicităţii (filtru nazal) Soluţie triplex (cupru solubilizat, peroxid şi agent cationic)

Îmbăierea copitelor

Recomandări generale: Minim 0,9 m lăţime, 1,8-2,8 lungime şi 16 cm adâncime Se pot trata 150-200 vaci / şarja de soluţie De trei ori pe săptămână la apariţia bolii, o dată sau de două ori pe săptămână pentru întreţinere Se spală şi curăţă picioarele înainte de tratament

Amestecuri şi concentraţii: Tetraciclină pudră (72%) 6-12 g / l (0,5-1,0% soluţie) Lincomicin mix 1,2 g/l soluţie Formol 37% 3-5% în soluţie (1/8 – 1/10 soluţie formol şi apă), de două ori pe zi, trei zile consecutiv la fiecare 3-4 săptămâni

Baia va conţine 9-10% CuSO₄ pentru prevenirea şi combaterea excrescenţelor şi a altor infecţii. Iniţial se poate utiliza la nouă mulsori consecutive săptămânal. După o lună sau două se face un control riguros şi se poate trece la utilizarea îmbăierilor la un muls zilnic timp de trei zile pe săptămână. Dacă cutia de corn devine prea tare, se răresc îmbăierile sau se scade concentraţia de CuSO₄ sub 5%. Ca regulă generală este bine ca soluţia să se schimbe după ce au trecut 150-300 de vaci prin ea.

Pentru excrescenţe mari (peste 5 cm diametru), persistente, mature, se poate alege îndepărtarea chirurgicală. Pielea normală din jurul excrescenţei trebuie excizată în jurul întregii circumferinţe pentru a preveni reapariţia excrescenţei.

Managementul preventiv presupune cunoaşterea incidenţei afecţiunii podale în grupul de animale. Pierderile produse de pododermatite pot fi semnificative şi pot avea ca origine mai multe surse:

- costuri cu tratamentele;

- scăderea performanţelor reproductive;

- scăderea producţiei de lapte;

- reformarea prematură.

Performanţa productivă a vacilor are de suferit chiar dacă animalele nu afişază semne evidente de boală.



Tabel 3 Efectul pododermatitelor uşoare (cu un scor sub 2) asupra performanţelor de reproducţie la vaca de lapte exprimat în procente din efectiv cu valori peste medie la principalii indicatori de reproducţie.

Indicator	Normal (%)	Pododermatită uşoară (sub 2) (%)
Interval Fătare-1 I.A.	20,7	57,7
Interval Fătare-I.A. fecundă	4,3	67,8
Timp total la reproducţie (perioada de la prima I.A.la I.A. fecundă)	4,1	65,1
Numărul de I.A.per gestaţie	4,3	39,3

Pierderile legate de pododermatite la vacile de lapte au fost studiate de un grup de cercetatori şi valorile medii au fost clasificate în:

Pierderi legate de lapte, de intervalul fătare-I.A. fecundă, tratamente, mortalităţi şi reformă timpurie.

La vacile de lapte, cauzele pododermatitelor sunt multiple şi derivă din caracterul speciala al tehnologiilor de exploatare pentru vacile în lactaţie.



Diagnosticul pododermatitelor

Scorul individual: permite tratamentul prompt al animalului bolnav.

Scorul mediu al fermei: permite aprecierea la nivel de ferma, permiţând evaluarea unor eventuale probleme la nivel de fermă (probleme de exploatare şi de nutriţie).

Evaluarea scorului individual:



Nota 1: fără pododermatită

Animalul are spatele drept în poziţie statică şi în mers.



Nota 2: pododermatită uşoară

Animalul are spatele drept în poziţie statică şi uşor arcuit în mers.



Nota 3: pododermatită moderată

De la acest nivel, producţia începe să sufere.

Animalul are spatele arcuit în poziţie statică şi arcuit în mers. Mersul începe să se modifice, apărând trecerile scurte de pe un picior pe altul.



Nota 4: pododermatită propriu-zisă

Spatele este arcuit în poziţie statică şi în mişcare, păşirea se face cu dificultate.



Nota 5: pododermatită gravă

Vaca refuză să se ridice. În mişcare spatele este arcuit, apare călcătura de urs la unul sau mai multe picioare.



Evaluarea individuală are ca scop cateva obiective precum:

- identificarea vacilor ce necesită tratament;

- prin analiza individuală se poate extrapola, identificându-se o problemă ce afectează întregul efectiv;

- când scorul general al fermei este între 2 şi 3, apar scăderi semnificative ale producţiei de lapte precum şi performanţele de reproducţie.

Calculul scorului mediu al pododermatitelor pe fermă şi a pierderilor economice (Excel, calculaţie EVALUAREA PIERDERILOR DATORATE SCĂDERII PRODUC-ŢIEI DE LAPTE IN CAZUL PODODERMATITELOR)


Calculul scorului mediu al fermei (SPOD)

SPOD = [(1 * %S1) + (2 * %S2) + (3 * %S3) + (4 * %S4) + (%S5)]/100

Unde:

SPOD = scorul pododermatitei ca medie pe fermă funcţie de scorul individual şi procentul acestuia în efectiv

%Sx = procent de un anumit scor din efectiv



Calculul pierderilor individuale de lapte (PI)

PI (l/vaca /zi) = {[PMZ / (((%S1/100 * 1) + (%S2/100 * 1) + (%S3/100 * 0,949) + (%S4/100 * 0,832) + (%S5/100 * 0,64)))] – PMZ}

Unde:

PI = Pierderi individuale în cantitatea de lapte

PMZ = producţia medie zilnică



Pierderi de lapte în efectiv

PE (l / efectiv / zi) = PI * ME

Unde:

PE = pierderi în efectiv

ME = mărimea efectivului



Pierderi economice individuale

PEI ($ / vaca / zi) = (PI * pretul a 100 l lapte)/100



Pierderi economice in efectiv

PEE ($ / efectiv / zi) = PEI * ME



Pierderi economice lunare

PEL ($ / efectiv / luna) = PEE * 30

Microelementele. Cuprul este esenţial pentru producţia de corn. O deficienţă de cupru poate interfera cu sinteza cheratinei, inhibând dezvoltarea ţesutului din cutia de corn.

Zincul este esenţial pentru producerea cheratinei şi joacă un rol important în imunitate. Efectul zincului în afecţiunile podale este legat de cicatrizarea rănilor, refacerea ţesutului epitelial, duritatea cutiei de corn şi menţinerea integrităţii celulare.

Mulţi nutriţionişti formulează raţii cu nivele înalte ale microelementelor faţă de normal pentru a preveni problemele legate de stress-ul produs de creşterea producţiei de lapte sau de boală.



Vitaminele. Vitamina A, beta-carotenul, vitamina E, şi biotina trebuiesc luate în considerare atunci când se studiază factorii corelaţi cu apariţia problemelor podale la vaci.

Vitamina A este importantă pentru întreţinerea ţesuturilor epiteliale şi replicarea celulară.

Beta-carotenul joacă un rol puternic atât în reparaţia ţesutului epitelial cât şi în integritatea şi funcţia imunitară a acestuia.

Vitamina E e implicată în întreţinerea integrităţii celulare şi în procesul imunitar. Un rol major îl joacă şi ca antioxidant.

Biotina e asociată cu formarea cutiei de corn. Este foarte importantă în duritatea unghiilor. Dacă raţiile sunt bogate în concentrat, sinteza biotinei din rumen este redusă. Recomandările curente se referă la 20 mg/zi biotină la vaci în lactaţie şi 10 mg/zi pentru vacile înţărcate. Costurile sunt de aproximativ 6-8 cenţi/vacă/zi. Răspunsul la tratamentul cu biotină poate apărea după mai multe luni.







Managementul furajării

Incidenţa afecţiunilor podale poate fi controlată printr-o bună nutriţie şi prin utilizarea unor bune practici manageriale ale furajării. Zonele de impact maxim pentru picioare, sunt frecvenţa furajării, mărimea particulelor de fibroase şi concentrate, trecerea animalelor de la o dietă la alta şi trecerea la turma de bază a junincilor.

Vacile de lapte sunt hrănite în mod convenţional de cel puţin două ori pe zi cu concentrate. Pentru vacile de lapte, cantitatea maximă de concentrate poate ajunge la 38 de Kg administrate de 3-4 ori pe zi. Fânul sau alte furaje fibroase sunt administrate înainte de concentrate.

La efectivele la care se administrează raţii total mixate (TMR) se monitorizează substanţa uscată la toate furajele cu umiditate mare din furajul de bază. TMR este analizat cel puţin trimestrial şi se observă dacă nivelul de nutrienţi este apropiat de cel programat.

În raţie trebuie să se includă obligatoriu un tampon digestiv. Tamponul poate fi inclus în proporţie de până la 0,8% din SU totală a raţiei. Substanţa tampon corectează problemele legate de acidoza ruminală. Mărimea particulelor de furaj este un factor important atât pentru fibroase cât şi pentru concentrate. Fibroasele şi TMR care au o mărime prea mică, la care se adaugă un nivel inadecvat de fibră utilă, pot agrava afecţiunile podale. Vacile au nevoie de un anumit nivel al fibrei utile în dietă pentru a menţine funcţia ruminală normală. Obiectivul major în analiza mărimii particulelor din raţie este măsurarea distribuţiei fibroaselor şi concentratelor din TMR atunci cînd acesta se foloseşte precum şi particulele de fibroase consumate în mod real.

Mărimea particulei, metoda de procesare şi conţinutul în umiditate poate afecta disponibilitatea ruminală a carbohidraţilor structurali şi non-fibroşi. Aceşti factori trebuiesc luaţi în considerare la calcularea raţiei.

Tranziţia graduală se face prin trecerea animalului de la un anumit tip de dietă la un alt tip. Cu două săptămâni înainte de fătare, animalul va începe să primească concentrate (cca. 0,5-0,75% din GV). În mod ideal, junincile au propriul grup separat şi se va ţine cont de greutatea lor mai mică şi de nevoile speciale.



Comportamentul şi stress-ul

Vaca de lapte trebuie să aibă asigurat un interval de odihnă de 10-14 ore pe zi. În acest interval trebuie să poată sta întinsă. Intervalul se poate reduce atunci când adăpostul este proiectat defectuos sau cuşetele sunt prea puţine sau prea inconfortabile.

Când vaca stă aşezată în mod excesiv, se pot sensibiliza picioarele, crescând incidenţa afecţiunilor la acest nivel.

Exerciţiile sunt importante pentru menţinerea afluxului sangvin în picioare şi menţinerea sănătăţii acestora. Prea puţină mişcare poate duce la încetinirea fluxului, edemaţiere şi congestie. Prea multă mişcare şi prea multe şocuri pe pardoseala de beton pot cauza traume mecanice şi ulceraţii soleare.

Junicile au nevoie de îngrijiri speciale faţă de anumite multipare pentru a micşora probabilitatea apariţiei afecţiunilor podale.

Dacă junincile sunt înghesuite, îşi găsesc cu greu drumul spre furaj, ajung să manânce foarte lacom şi de mai puţine ori decât ar fi normal, aceasta ducînd la apariţia acidozei ruminale.

Dezvoltarea mecanică a hemoragiilor sau a ulceraţiilor poate apărea şi ca rezultat al traumelor cauzate de la trecerea de la păşune la stabulaţie pe pardoseala de beton. Prevenirea pododermatitelor la juninci poate consta în separarea grupului de juninci până se aclimatizează la noile condiţii de mediu, creşterea timpului de odihnă şi scăderea factorilor de agresiune.

Orice practică managerială ce implică stresarea animalelor, poate duce la scăderea rezervelor corporale, reducerea rezistenţei la afecţiuni şi implicit la apariţia pododermatitelor.

Practicile manageriale precum vaccinarea şi transportul pot produce stress. Problemele de nutriţie cum ar fi schimbări bruşte ale raţiei, scăderea calităţii fibrei, creşterea energiei în raţie şi conţinutul nebalansat de vitamine pot produce stres în special la începutul lactaţiei. Alte afecţiuni, durerea, agresivitatea altor animale sau a îngrijitorilor pot fi de asemenea factori generatori de stress.



Comfortul standurilor

Spaţiul necesar odihnei în stand trebuie să fie asigurat pentru 10-14 ore pe zi. Dimensiunea standului trebuie să fie potrivită mărimii animalului ce trebuie cazat. Animalele mari au nevoie de cuşete cu lungimea de 2,1-2,4 m şi o lăţime de 110-130 cm în funcţie de dimensiunile animalului (junincă sau vacă). Diferenţa de nivel dintre zona de acces şi cuşetă (nu mai mare de 15 cm) nu va permite vacilor să se întindă şi pe zona de acces.

Aşternutul moale este esenţial. Nisipul este un aşternut optim oferind comfort şi aderenţă. Nisipul trebuie să fie liber de pietricele ce pot penetra cutia de corn.

De asemenea, o cuşetă făcută din pământ bătut, acoperit cu tocătură de cauciuc şi o învelitoare de polietilenă poate asigura o suprafaţă suficient de moale. Oricum, materialul acoperitor nu trebuie să fie de natură abrazivă pentru a nu zgâria articulaţiile animalului atunci când acesta se ridică sau se aşază. Utilizarea rumeguşului sau a talaşului pe polietilenă poate avea efect abraziv şi produce leziuni.







Întreţinerea copitei

Curăţarea şi fasonarea regulată a copitelor poate creşte viaţa productivă a vacii cu până la o lactaţie. Fasonarea corectă asigură stabilitate unghiilor permiţând vacii să îşi distribuie greutatea în mod egal pe copite.

Curăţarea de rutină, care îndepărtează micile denivelări ale copitei va stimula creşterea uniformă a unghiilor. Este recomandat să se facă o curăţare serioasă a copitelor măcar de două ori pe an. Momentele ideale pentru operaţie sunt la înţărcare şi la circa 100 de zile de lactaţie.

Este foarte importantă o evidenţă a afecţiunilor podale şi a tratamentelor şi de asemenea, e foarte importantă angajarea unui podotehnist cu experienţă.





1. Bovine Acidosis: Implications on Laminitis; Journal of Animal Science vol. 80, nr. 5, 1997.

2. Cattle Lameness, Zipron Corporation

3. Lameness in Cattle, W.B. Launders Company

4. Trouble-shooting Problems with Milkfat Depression; Department of Dairy and Animal Science, The Pennsylvania State University.

Domnu' coleg, toata stima pentru eforturile matale de a prezenta cat mai complet aceasta mare problema a vacarilor ... Trebuie spus totusi ca exista o influenta majora determinata de rasa.

Am observat afectiunile in toata "splendoarea" lor la Holstein, insa rareori am dat peste ele la Bruna (Schwitz).

Nu stiu cum o fi la Simmental (recte Baltata Romaneasca). Faptul ca sunt mai "plinute" le afecteaza mai mult sau nu ? Au cumva structura cornului ongloanelor mai rezistenta ? Sau au un metabolism mai putin acidogen ?

horia66 wrote:

Domnu' coleg, toata stima pentru eforturile matale de a prezenta cat mai complet aceasta mare problema a vacarilor ... Trebuie spus totusi ca exista o influenta majora determinata de rasa.

Am observat afectiunile in toata "splendoarea" lor la Holstein, insa rareori am dat peste ele la Bruna (Schwitz).

Nu stiu cum o fi la Simmental (recte Baltata Romaneasca). Faptul ca sunt mai "plinute" le afecteaza mai mult sau nu ? Au cumva structura cornului ongloanelor mai rezistenta ? Sau au un metabolism mai putin acidogen ?

exista diferente calitative enorme in ceea ce priveste calitatea ongloanelor intre rase. nu stiu Simmental-ul dar la Jersey stiu sigur ca onglonul e mai rezistent decat la Holstein (in aceeasi ferma ridica mult mai putine probleme la avcelasi nivel de furajare) si se preteaza superbine la pasunat. problemele de la Holstein, pot sa spun ca in 99% din cazuri sunt de natura tehnologica (intretinere sau furajare). problema cu acidozele este ca vacile cu productii inalte de lapte sunt harnite cu cantitati mai mari de concentrate care au un potential acidogen mare (acidoza subclinica produce mult mai multe probleme si din cauza asta e foarte important buffer-ul din furaj, cu carbonat de calciu si bicarbonat, bufferul poate prelungi timpul de utilizare al vacii destul de mult). la rasele de carne preferabil e sa se foloseasca fanul de buna calitate si mai putine concentrate asta insemnand mai putine riscuri de acidoza.

in ceea ce priveste rezistenta la imbolnaviri, determinismul genetic al acesteia sunt discutii nesfarsite si poti avea surprize foarte mari chiar si la nivel individual. din cauza asta este vaca interesanta. mediul individual este foarte variat.