ROLUL CUPRULUI IN ALIMENTATIA ANIMALELOR

Rolul cuprului in organism.
Cuprul este un element indispensabil organismului animal, avand o concentratie de 1,4-2,5 mg/kg.
Rolul sau biologic este complex (structural, functional) astfel:

- enzimatic
- intra in structura unor enzime - citocromooxidaza, uricaza, aldolaza, catalaza, succidehidrogenaza, ce influenteaza procesele de oxidoreducere celulare, conditionand procesele bioenergetice si fenomenele de sinteza la nivel celular; cuprul are si rol de coenzima in sistemul enzimatic;



-hematopoetic
- rol catalizator in formarea eritrocitelor si in sinteza hemoglobinei, facilitand incorporarea fierului in moleculele de hemoglobina si in citocrom;

- anticoagulant al sangelui si laptelui;

-metabolic
- intervine in metabolismul glucidic, avand actiune hipoclicinianta;

- vitaminic
- stimuleaza sinteza vitaminelor din complexul B si A atunci cand se afla in raport optim cu Fe;

- cheratinic
- intervine in imbunatatirea elasticitatii lanii, ca si in pigmentarea acesteia si a parului;

- functiona
- imbunatateste fertilitatea si stimuleaza cresterea la animale cu 15-20%;

- antitoxic si antiinfectios
- cuprul inactiveaza toxinele si distruge agentii patogeni si nepatogeni, deci are rol bactericid si miocid.

Interrelatia cuprului cu alte elemente si absorbtia sa.
Actiunea cuprului nu poate fi examinata independent, ci in relatie cu alte elemente.
Astfel, cuprul are actiune sinergica cu fierul; antagonica cu molibdenul, calciul, cambiul, plumbul etc.; influenteaza absorbtia calciului; carenta in cupru se constata cand este exces de molibden, sulf, zinc etc.
Cuprul se absoarbe in portiunea superioara a intestinului subtire, unde reactia slab acida face posibila absorbtia sa.
Intensitatea absorbtiei depinde in mare masura de raportul cupru-molibden (excesul de molibden impiedica absorbtia cuprului, iar carenta acestuia induce pericol de intoxicatie a animalelor cu cupru).
De asemenea, Fe, Zn si Mg, aflate in exces, limiteaza stocajul hepatic, avand activitate sinergica cu Cu.

Cerintele animalelor in cupru.
Aceste cerinte difera in functie de specie si categoria de animale, de biodisponibilitatea Cu (existenta unor elemente minerale antagonice - Mo, Cd, Ca, Fe - care impiedica absorbtia acestora), de modul de preparare a furajelor (insilozarea si macinarea reduc cu 30-40% biodisponibilitatea Cu din furaje).
In general, cerintele in Cu (mg/kg SU din furaj), pe specii, sunt urmatoarele: taurine 8 mg, ovine 6 mg, suine 5,5 mg si pasari 5,5-6 mg (gaini 4 mg, curci 6 mg, rate 3 mg si gaste 10 mg).

Sursele de Cu si forma de administrare.
Cantitatea de Cu necesara organismului este asigurata prin furaje si prin administrarea unor saruri de cupru.
Furajele reprezinta sursa principala de Cu, cu conditia ca acestea sa contina minim 7-10 ppm din substanta uscata.

Dar, continutul in Cu este influentat de numerosi factori:
- concentratia solului in Cu solubil si absorbabil;
- interrelatia cu celelalte elemente minerale din sol;
- ingrasamintele si amendamentele (cele azotoase si calcaroase reduc absorbtia cuprului de catre plante);
- climatul si familia botanica (gramineele sunt mai sarace in Cu);
-stadiul de vegetatie al plantelor (plantele tinere si cele care cresc luxuriant au continut mai ridicat in Cu); natura furajelor (grosierele, unele reziduuri industriale, nutreturile insilozate si grauntele de cereale au un continut mai redus de Cu, iar cel mai ridicat continut se intalneste in ejectii).

Sarurile de Cu utilizabile in hrana animalelor sunt: sulfatul de cupru, acetatul de cupru, carbonatul bazic de cupru, clorura cuprica si oxidul cupric.
Cea mai apreciata sare s-a dovedit a fi sulfatul de cupru.
La rumegatoare, se asigura prin furajele de baza 4-7 ppm/kg SU, iar restul pana la nivelul cerintelor se completeaza prin supliment mineral.
Comercializarea nutreturilor minerale este supusa unor reglementari riguroase privind indicatiile de folosire si solubilitatea lor, iar pentru cele ce contin microelemente toxice (fluor, arsenic, plumb, cambiu) se indica si continuturile maxime admisibile.

Forma de administrare.
Cuprul se poate asigura in ratie atat prin furaje, cat si prin suplimente minerale, respectiv zooforturi, sau produse de cupru de tip chelatic, incorporate in concentrate.
Cuprul se poate folosi si injectabil (glicinat, metionat, aminoacetat de cupru).

Implicatiile si simptomele deficitului si excesului de cupru.
Deficitul de cupru se manifesta, in special la rumegatoare, prin simptome caracteristice: decolorarea parului, tulburari cardiace si diferite tulburari si boli.
Astfel, se pot intalni: tulburari de reproductie, stagnari in crestere, inapetenta, cahexie, anemie, defecte de aplomb, rahitism, schiopaturi, dispnee, diaree, tuberculoza, leucoza, fibroza miocardica, ataxie, hemoragii etc.
De asemenea, deficitul in cupru determina si scaderea brusca a productiei, in special a celei de lapte.
Rezistenta animalelor la carentele de cupru depinde de specie: mai sensibile sunt ovinele, la care se intalnesc si boli specifice (boala "de coasta" si boala "lanei de sarma"), iar mai rezistente sunt pasarile si cabalinele.

Carentele grave si prelungite de cupru pot provoca moartea animalelor.
Prevenirea carentelor in cupru se poate realiza prin:
- asigurarea cerintelor de cupru si a unor aporturi optime cu alte elemente minerale;
- recoltarea furajelor in faze optime, limitarea utilizarii celor preparate, in special a celor sarace in cupru si, dimpotriva, folosirea boabelor de leguminoase, a dejectiilor de pasare si a nutreturilor combinate bogate in acest microelement;
- evitarea folosirii excesive a ingrasamintelor chimice, in special a celor azotoase etc.

Excesul de cupru apare in cazul folosirii furajelor care provin din plante tratate cu fungicide pe baza de cupru, a dozelor prea mari sau a concentrajelor normale in cupru, dar necorespunzatoare in alte elemente minerale, in special in molibden.
Hipercuproza se manifesta prin intoxicatii, tulburari in activitatea microsimbiontilor, apatie, anorexie, pierdere in greutate, icter hemolitic etc.
Cele mai sensibile sunt oile si, in special, mieii.
Doza letala de cupru difera in functie de specie: taurine 100 mg/cap/zi, ovine 25-50 mg/cap/zi, porcine 200 mg/cap/zi si pasari 300 mg/cap/zi.

Prof. univ. dr. ing. Gh. Georgescu

SURSA: http://www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=print&sid=68